De dimineata ploua asa fain , ca ploile de vara, doar mai rece. asa ca ma cuprise o usoara melancolie , si nu ma rabda pamantul sa nu fac un vers , doua......
Ploaia
Cerul de plumb, rece, intuneca zorile.
Ploaia ce cade pomilor scutura florile.
Cad picuri mici, uda pamantul cel gri.
Eu stau si scriu, muza, te-astept sa vi.
Cad picuri reci, iarba-i de un verde crud.
Eu ce sa scriu? Gandul, ce-n tample-l aud.
Prin norii cei gri, soarele palid strabate
Te-astept sa vi, atat cat inima-mi bate
Nu te cunosc, dar totusi te stiu de o viata.
Muza, iubire, mister ce-aduci zambet pe fata.
De o sa vi, n-o sa te pierd in neant.
Tu, o minune, eu, doar un poet galant.
Vom alerga prin ploaia cu stropi arginti.
Pleca-vom spre apus , dar veseli ca doi copii
Ploaia ne ude, vantul prin plete sa bata
Vom fi doar noi, si ploaia ce-ncet o sa cada.
O zi frumoasa va doresc, si sa ploua cu iubire in sufletele voastre :)
E minunat sa poti concepe versuri doar privind la ce se intampla in jurul tau.
Spre deosebire de tine,la mine in zona vremea a fost placuta.
Multumesc. Acum nu mai ploua.:)