---

Parfumul florilor de tei,

Și luna din fereastră,

Îmi amintesc de ochii tăi,

Și de iubirea noastră.

Dar totul este vis de-acum,

Un ciob de amintire,

S-a dus al teiului parfum,

Te-ai dus și tu, iubire.

În suflet iarnă mi-ai lăsat,

Cu ger și cu ninsoare,

Cu vânt ce bate neîncetat,

Peste zăpezi polare.

Mai trec și-acum ca un pribeag,

La margine de seară,

Pe lângă teiul nostru drag,

În miez torid de vară.

Degeaba-i teiul înflorit,

Și-ndeamnă la visare,

Caci sufletul mi-e împietrit,

Iar leac el nu mai are.

Severim! 14