Blog lunguiet.

Dragi tovarasi si pretini

Am deosebita placere sa va anunt ca in acesta minunata comunitate de pretini a luat nastere un nou cuplu din care intimplator fac si eu parte. Multi dintre voi stiti deja dar pentru marea parte a zanganitilor o sa fie surprinzator cu atat mai mult cu cat nu va asteptati de la mine la astfel de ¨iesiri¨. Ma refer o data la a-mi imparti viata cu cineva si in al doilea rand la a-mi pune viata pe tapet, respectiv pe blog.

Nu-s un tip secretoman insa consider de bun gust pastrarea anumitor detalii pentru mine, totusi a venit momentul ¨s-ó ardem pe fata¨.

Bon, sa facem o mica cronologie a evenimentelor.

26 ianuarie 2011 (orele 16): Subsemnatul poftise la vizionat filme dar bineinteles ca era in pana de inspiratie.Ce-i de facut? Am decis sa ma consult cu prietenii mei zanganiti procedand la crearea unui blog. Zis si facut...

In scurt timp au inceput sa apara recomandarile care de care mai diverse si mai interesante,insa fiind sincer, inca de la primul comentariu imi pierdusem interesul pentru filme. Evident acel prim comentariu a fost cel ce mi-a schimbat brusc interesele. ina1380 era cea care il lasase. O persoana cu care nu avusesem niciun contact pana la acel moment. Ciudat... Ca o persoana despre care nu stiam foarte multe ma fascina aproape si ma facea sa-mi doresc s-o cunosc.

A urmat un schimb de pareri referitor la filme, bineinteles, ca apoi sa mutam discutia pe mail. Ne-am rezumat la filme in prima zi. In zilele urmatoare au urmat convorbiri sporadice, scurte si destul de oficiale tot prin casuta de mail a zangului. Nimic deosebit pana la urmatoarea data...

14 februarie 2011 (ora incerta): Dupa una dintre convorbirile de care va ziceam mai sus, ma pomenesc cu o limba scoasa pe mess de la o persoana necunoscuta. Vorba vine ca necunoscuta pentru ca "perspicac" fiind, am reperat-o rapid. Fiindca discutiile pe mail erau destul de greoaie, a decis sa faca un prim pas.

EA: (limba scoasa)

EU: Hai ca eu ma fac ca nu te cunosc si tu te faci ca nu mi-ai dat add. (ranjet) Cine esti?

EA: Habar n-am... Un nume intr-o lista. Bine ca te straduiesti sa salvezi aparentele. (ranjet)

Asa a inceput totul, adica legatura noastra "messengereasca". Trebuie spus ca pana la momentul ala ardeam de dorinta s-o cunosc, dar atat. Vreau sa fie clar ca nu nutream decat sentimente de admiratie sincera, nimic mai mult. O consideram o persoana extrem de interesanta si imi doream sa o cunosc, cu atat mai mult cu cat cercul persoanelor cu care socializez e foarte restrans. Sunt extrem de selectiv in aceasta privinta, insa la ea n-a fost cazul. Am stiut pur si simplu ca... e de bine, ca sa zic asa.

Au urmat nopti albe... si zile negre. "O aveam" , la nivel de discutie, dar imi doream din ce in ce mai mult, si imi parea ca timpul se contracta in prezenta ei. Ma fascina pur si simplu, era "un drog bun". Victimologie, dependenta, sociologie, poezie, Eminescu, masini, psihologie plus mult umor. Cam asa a decurs prima seara. Uimitor pentru amandoi era faptul ca "lipsea factorul sexual" - citandu-o. Vorbeam ca doi oameni, nicidecum ca un barbat si o femeie. Nu au existat aluzii sau ceva de genul, doar ne bucuram de discutie si de compania celuilalt la cel mai dezinteresat mod cu putinta. Drept dovada in prima seara discutia n-a iesit din registrul abstract. Despre noi am vorbit foarte in mare.

17 februarie 2011 (nu conteaza ora): Uitati tot ce ati citit mai sus pentru ca lucrurile s-au schimbat rapid si brutal, insa treptat. Atat de treptat incat nici noi nu ne-am dat seama. N-a fost nimic premeditat, tocmai din cauza asta ne-a surprins atat de tare. Ceva gen "m-am culcat normal si m-am trezit indragostit". Si inca foarte tare. Unde mai pui ca tot ce simteam era reciproc. Va dati seama ca a fost destul de greu pana am realizat ce se intampla cu noi, mai ales ca ambii eram nepregatiti pentru asa ceva. Intr-un final am reusit cu greu sa definim starea ce se abatuse asupra noastra. Ne iubeam! La cateva zile dupa ce ne cunoscuseram... Din seria "Viata bate filmul".

18 mai 2011 (orele 2:30): Madrid, Aeroportul Barajas. Urmeaza imbarcarea in "avionul roz" ce ma va duce la cea mai importanta intalnire din viata mea. Din cauza emotiilor momentului, uit sa am emotii la decolare. Incerc sa dorm si aproape reusesc, in incercarea de a scurta timpul pana la ora aterizarii.

18 mai 2011 (orele 7:00) : Bucuresti, Aeroportul Baneasa. Lasand deoparte primirea "rustica" a romanilor, imi indrept grabit pasii spre locul de unde urma sa ridic bagajul, si il si ridic dupa o gramada de peripetii provocate de "instalatia de invartit valize".

8 iunie 2011 (orele 14:00) : Braila.

EU: E gata, o sa postez blogul.

EA: Nu inainte de a-l citi eu! (ranjet)

Felicitarile masa si dansul... nu vor avea loc.

Lucian... si Ina