Asternutul sta perfect intins si miroase a...alb. Se aude doar
linistea cum bate in timpanul subtire al clipei. Ochii imi sar obositi
de pe un ceas pe altul, masurand din priviri timpul. Stiu cine iese
intotdeauna castigator in lupta cu somnul....dar si in lupta cu
insomnia, in special in pragul asteniilor de primavara. Ma strecor in
decorul mut ca sa devin un tot unitar cu nemiscarea. Ma asez pe-o parte,
cu fata la perete si urmaresc desene abstracte.... inexistente.
Ochii
imi joaca din nou feste si mintea preia senzatii vizuale mincinoase.
Sunt ganduri care se rastalmacesc prin patura de insomnie obositoare,
obsedanta. Ceasul arata ora 3, ca de obicei. Ceasul in care demonii din
mine se trezesc. Ora la care temerile mele deschid ochii si isi intind
bratele sa ma incatuseze. Ora la care trecutul si viitorul se incheaga
in anestezice cu efect invers. Inchid ochii sa-mi odihnesc retina cu
intunericul fortat si...Brusc simt o mana calda cum imi trece peste
bratul drept si ma cuprinde intr-o stransoare plina de intelesuri
inexplicabile. Uimirea imi taie respiratia si singurul lucru pe care il
mai aud este suflarea sacadata, dar calma pe care o simt in ceafa, atat
de aproape. "Este sigur prea tarziu...Dar de ce-i asa devreme?".Nu ma
voi intoarce. Stiu ca mai devreme sau mai tarziu vei disparea,
dizolvandu-te ca cerneala in norii aposi de marte. Vei disparea
vremelnic, inainte sa simt vreo frantura din ceea ce ar fi urmat. Imi
vor ingheta mainile inainte sa mi le fi incalzit in palmele tale. Imi
voi scrijeli durerile si dorul pe pereti, pana voi sfarma zidurile ce ma
tin captiva. Si tot degeaba. Dincolo e vidul. Asa ca voi inchide din
nou ochii, si voi tine visul strans sub gene. Ma strange usor in brate,
in semn de aprobare.
-Acum, aici...visam?
-Da. Si ce este visul
pana la urma? Este o traire, un amalgam de sentimente ce ne inunda
membranele semiadormite ce despart barielele dintre real si ireal. Este
singura lume in care poti sa evadezi. Unica ta scapare. Unica noastra
modalitate de a trai. Deschide ochii si priveste-ti visul din exterior.
Vei fi exact unde vrei. In clipa asta esti pe tavanul tivit cu panze de
paianjen si-ti privesti buclele ce-ti mangaie fata scaldata in somn, in
clipa urmatoare vei fi sub pat, cautand raspunsuri pierdute, aruncate si
putrezite pe sub scanduri. Iti vei putea intinde mana sa-ti sari in
ajutor. Imi vei putea intinde mana sa-mi sari in ajutor. Poti sa ne
cuprinzi intr-o imbratisare mare...suficient de mare pentru amandoi.
-Imi place visul asta. Putem ramane aici?
-Dar aceasta-i realitatea. Maine dimineata te vei trezi intr-un vis
bizar, in care te vei intalni cu aceeasi oameni. Acelasi vis pe care il
ai in fiecare dimineata. Aceleasi fete obosite care-ti soptesc aceleasi
adevaruri micinoase, sau diferite minciuni adevarate. Dar tu sa nu te
intristezi, caci realitatea ta e aici. Cand te vei trezi din acest
cosmar, voi fi aici. Ma asculti...? Voi fi aici.
Inca o clipa...Si ma intorc cu spatele la perete. Imi simt mainile
reci. Intotdeauna fugi, inainte sa-mi dai ocazia sa-ti raspund.
Imbratisez un gol in locul tau. Imbratisez un gol ce se umple cu
faramituri temporale, si-apoi se sparge in mii de raze halucinante.Inca
iti simt respiratia umeda in ceafa, iti simt prezenta ce domina. E
realitatea mea visata... E visul tau cel real. Undeva la jumatatea
drumurilor, ne vom intersecta existentele efemere. Am vrut sa-ti mai zic
ceva... Buna dimineata. Bine ai revenit acolo, in lumea ta...
-Noapte buna, elf!
era si cazul sa mai scrii:)
te-am :*
si mult noroc la scoala si o primavara frumoasa sa ai:*
Mersi,Ancuta:* De scris am mai scris, dar nu am postat si aici *JOKINGLY* (poti sa mai citesti pe blogul meu personal daca vrei :D ) *KISSING*
Abia astept sa sune ceasul, sa ma trezesc si sa spun :"Bine ca a fost doar un cosmar :-( " .
P.S. Einstein ma sustine "Realitatea nu e decat un vis, cam persistent ce-i drept "
Stia el ce stia.. %)
p.s:Sigur asta e ultima varianta? hai ca ma fac ca nu vad :-"=))
Apai :D Ar fi trebuit sa fac un blog in blog :D
Povestire in rama! *LOL*