Orice om vrea să lase o urmă a trecerii lui prin viață , unii aleg să aibe urmași , cîți mai mulți , alții aleg să facă fapte prin care să nu fie uitați , fapte bune sau rele , dar nu asta discutăm acum , iar alții vor să lase urme nepieritoare prin opere de artă .

Dintre aceștia din urmă vreau să fac și eu parte , așa ca m-am apucat să scriu o carte , ce carte , care este subiectul ei , nu are importanța acum , cert este că vreau să rămînă pentru eternitate cea ce gîndesc și simt .

Dar ca să dainuiască în timp trebuie să fie citită de cît mai multă lume deci indicat este să fie foarte , foarte bună ca să aibă succesul dorit de mine .

În consecință , pentru a realiza această dorință , oarecum peste puterile unui om normal , am apelat la surse mai puțin convenționale despre care aflasem scormonind biblioteci și arhive cu alte ocazii . Cum și perioada era propice , adică cea mai puternică conjunctură energetică din an , nu îmi rămînea decît să execut cea ce scria într-un pergament foarte vechi pe care îl fotografiasem intrigat de povestea lui .

Pe scurt , nu se putea stabilii vechimea prin metode științifice fiind ipregnat în mai multe rînduri cu singe și la date diferite . Lista cu proprietari , alcătuită acumdouă sute de ani , după spusele ultimului deținator , se întindea pe vreo două mii de ani .

Nu contau acestea pentru mine , eu vroiam doar să fiu un scriitor de succes , așa că am strîns cele necesare și la apusul soarelui în data de 31-10-20…… m-am închis în camera mea cu ordin expres să nu fiu deranjat sub nici un motiv și nici să nu intre nimeni în cameră , orice s-ar întîmpla .

Am întins fotocopia pe jos , în mijlocul camerei , și am desenat liniile în jurul lui așa cum se cerea în text recitînd incantația . Apoi am ascuțit o penițași am început să scriu pe pielea mea cuvintele și semnele magice . Vîrful peniței pătrundea adînc în carne lăsînd tăieturi prin care a început să curgă sîngele . Durerea era foarte intensă , ca și cum mi-aș fi jupuit pielea dar răbdam pentru că urma să devin cel mai bun scriitor . Înainte să terminsemnele , slăbit de durere și pierderea de sînge , am lesinat , dar n-a fost o pierdere a cunoștinței ci mai mult o alunecare , o scurgere , din care m-am trezit tot datorită durerii cauzate de sîrmele cu care eram legat de un scaun din fața unei mese plină cu coli albe .

Demonul care mă lega tot bombănea nemulțumit și nervos , trăgînd de sîrmă și sprijinind un picior de spătarul scaunului pînă cînd aceasta îmi tăia pielea și pătrundea în carne . Durerea scrisului cu penița pe piele fusese un aperitiv față de ce înduram acum . După ce s-a asigurat că nu pot să mișc decît mîna dreaptă , mi-a înfipt în venă un tub al cărui capăt se termina într-un toc cu penița . Durerea ce se revărsa prin tub a acoperit imediat suferința cauzată de sîrmele intrate în carne , parcă îmi turna smoală topită prin el . Simțeam cum fiecare vas de sînge îmi ia foc iar focul cuprindea progresiv mușchii , organele și pielea .

Parcă nu ar fi fost de ajuns durerea de pînă acum , demonul a luat un fierăstrău și a început să-mi taie calota craniana . Fiecare mișcare a lamei îmi amplifica suferința prin faptul că îmi smucea capul făcîndu-mă să simt cum un foc se plimba prin mine . După ce a retezat osul de jur împrejur , a băgat ghiarele ascuțite în taietură și a tras . Pocnetul osului l-am resimțit ca o nouă explozie de durere îi aproape am leșinat dar un dos de palmă al demonului m-a readus în simțiri . Vroia să vad și să simt cum îmi înfigea direct în creier numeroase tuburi ce coborau din tavan și prin care a început să vină un lichid negru vîscos . Imediat am simțit că mă umflu și stau să pleznesc ca un balon dar ca prin vis l-am auzit spunîndu-mi

- Apuca-te să scrii !

Am luat tocul conectat la vena mea și am început să umplu foile din fața mea . Nu conta ce scriam , capul îmi exploda de idei și așternînd pe hîrtie scrisul cu sîngele meu parcă ușuram din presiune și durere , și am tot scris , din ce în ce mai amețit , pînă cînd mi-am pierdut cunoștința din lipsă de sînge .....

Cînd am deschis ochii eram în camera mea , căzut peste o mulțime de foi pline de scris , ștersături , notații printre rînduri . Am tras la repezeală niște haine pe mine , peste sîngele închegat ce îmi cursese din cuvintele scrijelite pe piele și m-am dus la calculator ca să transcriu paginile umplute în transă .

Nu conta că lîngă mine stătea soția mea cu ochii plini de lacrimi , care mă întreba ce-i cu mine , ce am făcut o zi întreagă închis în cameră , am ignorat-o complet , aplecat peste tastatură . Nici la servici nu m-am dus , un singur lucru aveam în minte , să văd și să înțeleg ce am scris .

După două zile , timp în care nu am dormit decît cîteva zeci de minute , și acelea fracționate , cu capul pe tastatură , am avut surpriza să citesc primul capitol dintr-un roman . Era cel mai minunat lucru citit de mine pîna atunci , stilul era cursiv , subiectul te prindea de la primele pagini , iar personajele erau excelent portretizate .

Imediat mi-am dorit mai mult , mult mai mult , și fără să țin cont de familie și faptul că nu fusesem de trei zile la servici m-am închis din nou un cameră plin de mulțumire că voi fi mai bun decît toți .

Am refăcut desenul și după incantație am reînceput să scriu cu penița pe piele continuarea cuvintelor și a semnelor magice dar acum durerea se transformase , era o arsură ca de ger care îmi cuprindea treptat corpul pînă cînd am alunecat din nou în fața mesei plină de foi albe . Nici nu m-am dezmeticit din frisoanele ce-mi scuturau corpul legat cu sîrma că demonul m-a și luat de par și mi-a ridicat capul rostind

-Îti lipsește sîngele , ai mare nevoie de sînge ! Ți-am pregătit o victimă , ești gata să o sacrifici ca să continui să scrii ?

-Da ! am răspuns fără vreo urmă de ezitare , remușcare sau vină .

Conștiința mea nu mai exista , tot ce vroiam era cartea și succesul ei .

Demonul a tras lîngă mine un sac în care se zbătea o formă umană , a luat un tub și l-a înfipt în victimă iar capătul l-a pus în gura mea spunînd să-i beau sîngele . Am tras cu putere și imediat a venit un val de sînge pe care l-am înghițit imediat . Nu a trebuit decît două secunde să aștept că nevoia de scris a și apărut . Am luat tocul conectat la vena mea și am început să aștern rîndurile pe hîrtie pînă nu am mai avut ce sorbi și nici sînge în mine ….

Iar m-am trezit în camera mea , pe jos , în mijlocul desenului , strîngînd la piept un teanc de coli pline de scris și picături de sînge .

Ignorînd total familia care mă implora să spun ce fac , să am grijă de mine , am copiat totul în calculator și am citit uimit de frumusețea textului celui de al doilea capitol .

De la serviciu m-au dat afară , familia se certa cu mine simțind că ceva nu era în regulă dar eu ridicam din umeri și mă închideam înapoi în cameră cerînd demonului o altă și o altă victimă . Am continuat așa , dormind pe apucate , mîncînd doar cînd eram în pragul leșinului , renunțind la orice fel de comunicare iar cînd am ajuns la ultimul capitol abia am mai avut loc să scrijelesc semnele și putere să rostesc incantația .

Transportat la demonul meu , legat de scaun , plin de răni purulente și dureri , cu o voce tremurîndă am cerut victima ce m-I se cuvenea dar nu era nimeni în jur .

În fața mea a apărut un înger al morții , cu aripile mai negre decit iadul , care m-a dezlegat și m-a condus la grămada de saci . Cu mîini tremurinde am desfăcut primul sac și am privit , înăuntru era soția mea , am trecut la urmatorul și deschizîndu-l l-am găsit pe fiul meu , am trecut la următorul , și la următorul , și la următorul …..îmi sacrificasem familia , prietenii , cunoscuții , tot ce avea vreo valoare pentru mine sacrificasem pentru visul meu nebunesc de a scrie o carte și de a fi cel mai bun .

Stăteam și priveam împietrit , amuțit , muntele de saci pînă cînd îngerul morții m-a luat de acolo și m-a pus din nou la masă . Și-a smuls o pană din aripă și am vazut în vîrful ei o picătură de sînge pe care a lăsat-o să cadă pe creierul meu dezgolit . Imediat am fost cuprins de frenezia scrisului și am luat tocul nepăsîndu-mi că prin el se vor scurge ultimele picături de sînge aflate în corpul meu .

Cînd am scris SFÎRȘIT și am pus punctul final , capul mi-a căzut pe masă și m-am trezit în camera mea , dar nu în corp ci plutind aproape de tavan . Mă uitam la corpul meu , prăbușit în mijlocul desenului , strîngînd la piept ultimele foi , acoperit de tăieturi și semne sîngerînde , de acum uscate și pline de viermi albi , colcăind , pentru că în casă nu mai era nimeni iar praful gros și pînzele de păianjen acopereau tot .Pe cînd mă gîndeam că o să fiu găsit de cineva într-un tîrziu , și care se va ocupa și de carte , un vîrtej de foc a început să mă absoarbă aprinzînd totul în jur și ducîndu-mă înapoi în scaunul de pedeapsă .

Demonul m-a legat cu sîrmă ghimpată de data aceasta și cînd a început să o strîngă am simțit cum intră prin mine și sfîsie tot , mușchi , organe ...

Priveam cu seninătate cum în urma sîrmei carnea se vindeca văzînd cu ochii , doar o parere de rău aveam , cea mai bună carte creiată vreodată era distrusă , iar aceasta era pedeapsa mea , să simt iarăși și iarași durerileînfiorătoare la nesfîrșit …..

de Tonko Alexandru

http://issuu.com/tonkoalexandru/docs/pacatul_trufiei

Severim! 15