Indraznesc prin cateva randuri sa scriu in aceasta tema generoasa in care pot aminti si voua, despre oamenii care pot influnenta intr-un mod fericit cursul vietii prin propia lor munca in educatie, cunoastere, dragostea de frumos, de arta, de istorie si nu mai putin dragostea pentru oameni, frumosii, minunatii oamenii scenei, ACTORII ....

Avand sansa de a avea parinti la munca in teatru, mama croitoreasa, tata ad-tor la teatrul „Armatei”, mai tarziu „C. Nottara” din bulevardul Magheru, am intrat prima oara in sala la varsta de 5 ani- 1948, e greu de explicat impactul cu sala, emotia cuprinsa in mine, aproape imi venea sa lesin de bucurie, nu am inteles nimic din piesa, se juca Hotii de Schiler, ma uitam injur, observam trairile salii, vedeam si lacrimidelicat sterse de d-ne si am inteles, am descoperit ceva de care aveam nevoie, Arta... Viata mea sa schimbat din acea seara, zilnic mergeam la „serviciu” la teatru sus la galerie, am cunoscut actori uriasi din scena noastra,G. Vraca, I Manolescu,Ion Manta, G. Calboreanu, Fory Eterle, St. Ciubotarasu, cati copii se pot lauda ca a fost tinut in brate de Nineta Gusti sau Lia Sahighian, am tinut oglinda de machiaj N. Baltateanu, V Maximilian, timpul trecea fara sa stiu si de acum eram prieteni, cu Sandu Sticlaru mergeam la pescuit si imi confectiona chei yale de care nu aveam nevoie. Din pacate au fost si momente triste, am fotografii cu mine la dispariritia lui C. Ramadan, Toma Dimitriu si Jules Cazaban ...Sa ma ierte cei pe care nu iam pomenit din lipsa de spatiu....nu doresc sa plictisesc !!!

Raman la perioada copilariei cand educatia pentru arta a fost in mare masura datorata acestor felinare in noaptea cunostintelor mele, am ramas si acum impresionat de prima piesa vazuta – Hotii de Schiler, am vazut aceasta piesa de cate ori se juca, stiu pe dinafara toate replicile, pot face lejer pe sufleorul, dialogurile tulburatoare dintre eroi Moor (Mohr)- Maximilian Moor tatal(I. Manta), Karl Moor fiu (G.Vraca), Frak Moor fiu ( I Manolescu)(G. Calboreanu), ce ma surprinde plăcut ca spectator al dramei Hotii ramane acel spirit de razvratire si de rasturnare a prejudecătilor morale, sociale, insotite de acel puternic avant spre libertate de care nu am scapat nici astazi. Ce lectie de istorie mai pe intelesul oricui poate fi mai buna decat sa vezi „Apus de Soare” in care G. Calboreanu facea sa vibrze sala mai ceva ca la un cutremur. Ma opresc aici, daca va parea interesant voi continua sa scriu despre acele monumete ale artei noastre la care si „Sfinxul” face plecaciuni, acei oameni minunati de la care am invatat ca munca, cunoasterea, generozitatea, dragostea pentru o profesie, trebuie facuta cu orice sacrificii fara sa ai neaparat tu de castigat ci cei din jurul tau !!! Da, repet, ei au fost felinarele cunoasteri de sine in trupul meu fragil, in mintea mea ce cauta umplerea golurilor firesti asa cum un burete cauta .... apa !!!

O invitatie o fac tuturor, nu ocoliti teatrul, orice scena, lasati televizorul, nu veti regreta.

Severim! 21