cânt...



cânt din fluierul ieșirii pe stradă
când timpul se joacă cu mine
un fel de-aiurită paradă
cu imagini de rău și de bine
cânt din harpa gândurilor mele
când aud zgomote de neînțeles
vibrații de râsete și suspine
la care am un ultim acces
cânt din naiul vântului trecător
ce-i lipsit de reală culoare
și încerc ca să fiu un "actor"
care incă speranțe mai are
mă ridic pe vârfuri de gând
cu intenție de ultimă încercare
până sunt înghițit de pămant
unde "liniștea" e ultima-mi stare
stau închis și cuprins de teamă
într-un Univers necunoscut
unde îmi joc ultima carte
tăcut...foarte tăcut....tăcut...

magic-poet Vladimir.

Severim! 12