Semne de timp, pe mâini bătrâne
În care vinișoare-ncet zvâcnesc -
Vizând trecutul, azi, și mâine
Ca "univers" de viață, pământesc...
Parinți slăbiți, piele zbârcită
Dar fețe blânde, ochi strălucitori -
Îmi reamintesc de clipa nedorită
De-a nu mai fi cutezători...
Cândva, au fost unici prin faptă
Muncind din greu, pentru copii lor -
Azi, cârjele adesea-i poartă
Spre un sfârșit...nimicitor...
Sunt șubrezi și nu au putere
Singurătatea-i în decor -
N-au bogății, nu au avere
Doar gânduri triste, când nu vor...
Pe paturi strâmte, ei oftează
La casa de bătrâni, nu-i Rai -
Când au intrat...a fost o fază
Din care o ieșire n-ai...
Nimic, aici nu-i ca acasă
Nu e respectul...cel dorit -
Nu pat călduț și nici tu masă
Pentru a fi... om fericit...
Copii-i lăsa-n părăsire, viața,
Le trece-n chin și fără îngrijire -
În camere, domnește ceața
Ce-i lipsa...lipsa de iubire...
Adesea, ocupați cu munca
Uităm de-acei ce ne-au crescut -
Și îi lăsăm, ca să le treacă viața
Când ei doresc...un cald sărut..
Uităm, de unicele lor dorințe
Că vor să fie-nbratisati -
Pe paturi jalnice de suferințe
Unde de alții...sunt sfidați...
Să nu uităm, roata se întoarce
Iar într-o zi, vom fi și noi bătrâni -
Riscând, s-avem aceiași soartă
Chiar de n-o vrem...iubiți români...
magic-poet Vladimir.
Ne lasam purtati de vartejul vietii si de multe ori uitam sa ii sunam, sau nu avem timp sa mergem Acasa atat de des pe cat am vrea, sau, sau...Si ne-au cerut atat de putine. Cea mai cumplita este clipa cand realizezi ca... nu mai ai pentru cine sa faci aceste lucruri *SORRY* . M-a impresionat blogul - este prea putin spus. :'-(
Multumesc pentru vizita, draga prietena Tasha.
Ma bucur ca nu m-ai uitat, lucru ce e de apreciat.
Mult adevar si multa profunzime...in cele spuse de tine !
*HI* *THUMBS UP* *KISSED* *HEART* *ROSE* *ROSE*
Frumos,foarte frumos!!
Multumesc, draga mea printesa !
:-{} *KISSING* *HEART* *GIVE_HEART* *ROSE* *ROSE*
Din păcate acesta este adevărul vieţii. Sîntem dispuşi să ne uităm mai mult spre viitor (reprezentat de copii noştri) şi să ignorăm trecutul (părinţii). Probabil acest mod de comportament ne este înglobat în genă, asigurându-ne astfel perpetuarea speciei. Aşa a fost de când este lumea lume şi nu cred că ne este predestinat nouă să schimbăm ceva. E posibil ca o schimbare să nu aducă nici o îmbunătăţire a stării de fapt. Ba, dimpotrivă ...
Prin urmare, trebuie să ne pregătim temeinic pentru a fi ignoraţi de generaţiile care vor veni şi să nu ne plângem pentru acest lucru. Oricum o vom face degeaba ...
Un comentariu plin de substanta, venit de la un prieten drag sufletului meu. Mult adevar in tot ce spui, Viorele !
Multumesc pentru vizita...mi-a facut o deosebita placere !
*HI* *HI* *THUMBS UP* *THUMBS UP* *DRINK* *DRINK* *ROSE*
multumesc !
super
Multumesc, draga mea prietena Antela !
:-{} *KISSING* *HEART* *ROSE* *ROSE*
Tu, batranul meu, nu te poti plange, ai mostenit ochiul ala de la mine! *HI* *GIVE_HEART* *THUMBS UP* :-)
Ha ! ha ! ha ! Ce funny esti, Danuto !
:-{} *KISSING* *HEART* *GIVE_HEART* *ROSE*
Trist, in curand vom trece si noi prin aceste situatii, sa fim pregatiti !
Sa speram ca nu ajungem in astfel de situatii !
:-{} *KISSING* *HEART* *GIVE_HEART* *ROSE* *ROSE*
Sure I am, always except when I'm nervous! *LOL* *LOL* *LOL* *HI*
Wow ! *LOL* *LOL* *LOL* *HI*