PLANGE TOAMNA DE OPAL....

VLADIMIR NICHITA (MAGIC POET)
 

plange toamna de opal
iar viori canta agale-
pe alei de chilimbar
frunze cad...ratacitoare...

vantul bate 'ncetisor
fara ritm si legi anume-
sunt al vietii trecator
ce-s numit poet minune...

pasul eu mi-l port alene
prin desis de viata moarta-
admirand aceste scene
de culoare...ce se poarta...

pe o banca parasita
doua nume ma privesc-
o ciopleala reusita
de acei ce se iubesc...

plange toamna de opal
ploi cresc lacuri ireale-
mici baltoace de cristal
cu priviri de domnisoare...

cerul...misca evantaie
de multi nori ce par grabiti-
doi copii bat din palmute
si se joaca fericiti...

eu privesc din departare
chipul celei ce-o iubesc-
o iluzie trecatoare
deci spre casa ma grabesc...

lacrimi curg pe a mea fata
caci ma simt nefericit-
seara neagra 'ncet se lasa
peste chipu-mi parasit...

VLADIMIR NICHITA.

Severim! 13